Cea mai bună prezentare a Universităţii noastre nu o poate face nimeni altcineva, decât cursanţii noştri... Vă prezentăm în continuare câteva "profiluri" ale celor care, de-a lungul timpului, ne-au trecut pragul.

"Sunt Gheorghiu Alexandru. Am o meserie mai puţin obişnuită: sunt pictor. Am început pictez la penitenciarul Gherla, unde mi-am descoperit această pasiune. Dar dacă nu aş fi deschis prima mea expoziţie la Dalles (în 1996, când încă eram deţinut) poate că azi nu aş fi avut nici o meserie.

Am datorat acea iniţiativă doamnei Doina Gîdei de la Radio România Actualităţi. Cea mai mare realizare a mea a fost atunci când i-am dăruit preşedintelui Macedoniei, Boris Trajkovski, unul din tablourile mele."

"Numele meu e Onuţ Iliescu şi sunt foarte fericit că pot face publică experienţa mea de la Dalles. În anul 2000 eram un tânăr inginer şi lucram la o firmă de soft. M-am înscris la un curs de relaţii publice la Dalles şi, după cele 15 şedinţe ţinute de specialiştii remarcabili de la SNSPA şi Asociaţia Română de Relaţii Publice, m-am hotărâr să-mi schimb cariera. Astăzi sunt student în ultimul la Relaţii Publice şi am început deja să activez în acest domeniu. Poate că nu e lipsit de interes să spun că am fost implicat, ca voluntar, în campania de promovare a Festivalului Şanselor Tale, ediţia I (2000)."

"Sunt Sanda Lazur-Spiridon şi predau de 10 ani cursul de ikebana de la Universitatea Dalles. Fac parte din prima serie de cursanţi ikebana ai Universităţii, din anul 1981. Am studiat cu profesori japonezi între 1981-1983. În 1993, doamna ambasador a Japoniei, care la acea vreme era profesorul nostru de ikebana, m-a recomandat ca profesor la aceste cursuri. nt de meserie economist, îmi place meseria mea, dar nu aş putea să concep viaţa mea fără ziua de joi în care vorbesc cu florile, cu crenguţele şi cu minunaţii noştri cursanţi. Ikebana este o terapie şi o bucurie."

"Pentru mine Dalles reprezintă o cale de acces spre o lume la care aspir de mică - cea a modei. Dorinţa mea, aceea de a deveni designer vestimentar şi-a găsit aici susţinătorii.

Am cunoscut oameni extraordinari - şi mă refer aici în primul rând la d-na Ileana Boeru care m-a susţinut activ încă din prima clipă oferindu-mi, printre altele, şansa unică de a participa la două din reuniunile proiectului european Grundtvig II, una în Romania iar cea de-a doua în Belgia şi de a-mi prezenta astfel portofoliul în faţa unor stilişti şi oameni din domeniul textil european.

Am avut în acelaşi timp parte de profesori pasionaţi şi-mi face plăcere să o amintesc pe d-na profesoară de design şi croitorie Lenuţa Umbreş care împărtăşindu-mi din secretele pręt-a-porte-ului şi ale haute-couture-ului, m-a învăţat să-mi transform crochiurile din simple vise în realitate.

Ceea ce mi se pare în plus extraordinar la această instituţie este faptul că suportul acordat nu se termină o dată cu absolvirea cursurilor, ci continuă spre a ne ajuta să ne «croim» un drum în viaţă."